Untul




Cine nu iubeste untul? El da savoare oricarui aliment si, cu toate ca nu mai este la moda prajit sau tartinat, continua sa fie preferat in produsele de patiserie si cofetarie de buna calitate. Insa pe nedrept untul, incepand cu a doua jumatate a secolului trecut, a fost pus la colt din cauza continutului sau ridicat de grasimi saturate considerate la acea vreme responsabile de mortalitatea cardiaca.
Aceasta teorie s-a bucurat de un mare succes, si tot mai multe persoane, in fobia lor de colesterol, au inlocuit untul cu uleiurile sau/si margarina. In anul 2010 o metaanaliza de studii restabileste adevarul si arata ca nu exista nicio legatura intre consumul de grasimi saturate si riscul de boli cardiovasculare.

Ce contine untul?

Odata cu disparitia temerilor legate de grasimile saturate, statutul untului a fost reconsiderat, astfel ca in prezent se bucura de aprecierea ca este un aliment sanatos. Bogat in vitamina A, D si seleniu, el a devenit si mai atragator dupa ce in compozitia lui au fost identificati noi nutrienti benefici. 
Astfel, untul este singurul aliment care contine acid butiric, un acid gras saturat produs de bacteriile saprofite din colonul nostru prin fermentarea fibrelor. Acidul butiric are proprietati antifungice si protectoare contra cancerului de colon. S-a observat ca pentru a preveni cancerul de colon este suficienta o cantitate optima de fibre si un consum moderat de unt, mai ales ca s-a descoperit ca si persoanele consumatoare de fibre in exces prezinta acelasi risc de cancer de colon ca si cele ce le consuma in cantitati prea mici.
In unt s-au gasit de asemenea acizi linoleici conjugati, substante anticancerigene specifice animalelor. Acizii linoleici conjugati stimuleaza dezvoltarea muschilor in defavoarea stocajului de grasimi. Intr-un studiu din 2006 s-a constatat ca vacile hranite cu iarba au substantial mai multi acizi linoleici conjugati, seleniu si acizi grasi omega 3 decat vacile hranite cu cereale. 
Si, nu in ultimul rand, untul este format in proportie de 30% din grasimi mononesaturate, care se intalnesc si in uleiul de masline, fiind considerate cele mai sanatoase grasimi.

Este bun untul pentru prajit? 

Untul are un punct de fum scazut de 150 grade Celsius si nu rezista la temperaturi ridicate. Punctul de fum este temperatura la care o grasime incepe sa se transforme in compusi toxici, periculosi pentru organism. Alta este situatia untului ghee folosit traditional de indieni la prajit. Acesta este un unt care prin indepartarea resturilor de lapte ajunge la un punct de fum de 252 grade Celsius, ideal pentru prajit. Untul ghee este cunoscut si pentru remarcabila sa proprietatea de a se pastra la temperatura camerei timp de un an de zile.

Ce unt este cel mai bun? 

Pana in 1940 untul era produs dintr-o smantana pusa la acrit sub efectul bacteriilor lactice. Acidifierea ei avea ca efect cresterea duratei de conservare, distrugerea bacteriilor indizerabile si  dezvoltarea acelei  arome specifice untului. In prezent, din ratiuni economice, untul se face din smantana pasteurizata si se numeste unt dulce. Cel mai bun unt este cel bio, pornind de la laptele crud, care, din pacate, nu se mai gaseste decat la fermele taranesti. Urmeaza untul bio pasteurizat din comert si, in sfarsit, untul obisnuit.


Untul nu trebuie sa lipseasca din regimurile de slabit

In fapt, a nu manca grasimi de calitate priveaza organismul de nutrienti esentiali si de senzatia de satietate, iar acesta tinde sa compenseze lipsa grasimilor crescand consumul de alimente aflate la indemana, de obicei carbohidati rafinati (dulciuri). Untul este indicat in regimurile de slabit si pentru ca o parte insemnata a acizilor sai grasi se utilizeaza ca energie pentru diverse organe si nu se metabolizeaza in tesuturile adipoase de stocaj. Si, nu in ultimul rand, sa nu uitam cat de savuros este si cat de bune sunt legumele impreuna cu el.



Comentarii