Cei patru indulcitori naturali cu care poti inlocui zaharul



 

Siropul de artar 

Provine de la seva de artar american ce se recolteaza la inceputul primaverii si se concentreaza prin fierbere. Este un produs traditional canadian si se vinde aproape peste tot in lume. Siropul de artar contine antioxidanti si nutrienti valorosi la fel ca si mierea, insa spre deosebire de aceasta, rezista la temperaturi ridicate si se poate folosi la prepararea prajiturilor. 
Siropul de artar are o putere de indulcire mai mare decat a zaharului si aduce un aport caloric mai mic. In ciuda gustului sau remarcabil si a compusilor benefici, siropul de artar este constituit in proportie de 70% din zaharoza, prin urmare are un indice glicemic relativ ridicat (65), apropiat de al zaharului brun (70), si este bine, la randul sau, sa fie consumat cu moderatie.

 

 

Stevia rebaudiana 

Este un arbust originar din America de Sud care a ajuns sa fie cultivat aproape peste tot in lume datorita frunzelor sale dulci. Indulcitorul stevie este de 250 de ori mai dulce decat zaharul, 2 g din acesta reprezentand echivalentul a 100 g de zahar. 
Stevia este nefermentabila, necalorica si neglicemianta. In plus, nu are efecte secundare, nu este mutagena si nici cancerigena. Aceste calitati extraordinare au facut ca ea sa fie considerata cea mai sanatoasa alternativa naturala de indulcire, fiind recomandata in diabet, boli cardiovasculare si in regimuri de slabit. 
Poate fi intrebuintata in patiserie si bucatarie deoarece rezista la temperaturi de pana la 200 grade C. Singurul ei neajuns ar putea fi gustul de lemn dulce, putin diferit de cel al zaharului cu care suntem atat de obisnuiti.
Desi a fost cristalizata pentru prima data de cercetatorii francezi in 1931,
din cauza unor posibile efecte secundare asupra fertilitatii la femei, stevia nu a fost acceptata mult timp ca indulcitor in Europa. Aceste temeri au fost preluate de la bastinasi, dar de-a lungul timpului s-au dovedit neintemeiate. Japonezii, constientizand pericolul pe care-l reprezinta consumul de zahar asupra sanatatii populatiei, au introdus stevia in alimentatia lor inca din anii '70. De abia in 2011, bazandu-se pe studiile OMS, dar si pe experienta japoneza de peste 40 de ani, Uniunea Europeana a autorizat-o pentru consum.


Xylitolul

A inceput sa fie utilizat in tarile nordice dupa cel de-al doilea razboi mondial in urma unei crize a zaharului. Xylitolul alaturi de maltitol, sorbitol, lactitol si manitol face parte din categoria poliolilor denumiti si zaharuri alcool. Poliolii sunt glucide care se gasesc in stare naturala in diverse vegetale. In tarile nordice xylitolul se extrage din scoarta de mesteacan, dar in alte parti se obtine frecvent din porumb, trestie, paie, coji de nuca de cocos si chiar fructe. 
Poseda 90% din puterea de indulcire a zaharului si aduce mai putine calorii (2.4 calorii la 1 gram, in loc de 4 calorii cat aduce zaharul). Este preferat de multe persoane pentru gustul sau apropiat de al zaharului, dar si pentru efectul racoritor pe care-l lasa in gura.
Principalul lui dezavantaj este ca poate antrena, mai ales daca se consuma in cantitati mai mari, tulburari gastro-intestinale ca flatulenta si diaree, pentru ca nu se absoarbe total in intestin si ajunge in colon unde fermenteaza. In general, simptomele sunt diferite de la o persoana la alta deoarece si absorbtia este diferita. Din aceasta cauza este bine sa incepi cu cantitati mici, pentru ca apoi sa le cresti gradual. Un studiu japonez a masurat limita de la care survine diareea si a constatat ca aceasta este de 25.9 g pentru un barbat de 70 kg, respectiv echivalentul xilitolului din 13 gume de mestecat. 
Poliolii sunt utilizati in pricipal din doua motive: nu au nici un efect asupra glicemiei si nu provoaca carii dentare. Xylitolul are indice glicemic redus (7), de aceea se regaseste in principal in produsele destinate persoanelor cu diabet: bomboane, inghetata si unele sortimente de ciocolata. Bacteriile din gura nu-l pot fermenta, deci nu este cariogen. In plus, are insusirea de a reduce numarul de bacterii prin scaderea aciditatii din gura. Aceasta caracteristica alaturi de gustul sau racoritor l-a facut deosebit de util in industria gumei de mestecat si a produselor de igiena orala. 
Un studiu efectuat in Finlanda pe copii prescolari arata ca mestecatul de guma cu xylitol de cinci ori pe zi duce la diminuarea cu 40% a inflamatiei urechii. Pentru efectul lui antibacterian a fost, de asemenea, adoptat in industria farmaceutica, unde se foloseste ca ingredient in unele sprayuri nazale. 
Xylitolul rezista la temperaturi ridicate si poate fi folosit la prepararea prajiturilor, cu exceptia celor ce necesita drojdie. 
Este bine sa nu dai preparate cu xylitol la animale pentru ca acestea nu-l pot metaboliza si astfel viata le este pusa in pericol. 


Siropul de agave 

Se obtine din seva plantei Agava tequilana ce se utilizeaza si la fabricarea celebrei bauturi tequila. Se extrage sucul din inima plantei si se concentreaza intr-un sirop lichid cu o consistenta si culoare asemanatoare mierii. 
Siropul de agave are o putere de indulcire de 1.4 ori mai mare decat a zaharului (75 g din acesta inlocuiesc 100 g de zahar). De asemenea, este mai slab caloric si are unele calitati nutritionale in comparatie cu zaharul. Gratie gustului sau neutru si faptului ca se combina usor cu alte ingrediente, siropul de agave poate fi utilizat in numeroase preparate reci. Prezinta dezavantajul ca nu rezista la prelucrare termica. 
Siropul de agave este popular in special pentru indicele sau glicemic mic (15), datorat continutul ridicat de imelina, o forma complexa de fructoza. Siropul de agave determina o glicemie de 5 ori mai mica decat glicemia produsa de zahar sau miere. In aceste conditii, este recomandat persoanelor cu diabet si regimuri hipoglicemiante. Cu toate ca produce un raspuns insulinic scazut, siropul de agave este bine sa fie consumat cu moderatie. Studiile clinice arata ca fructoza in cantitati mari este, de asemenea, nesanatoasa, fiind asociata cu cresterea lipidelor sangvine, in special a trigliceridelor, factor important de risc in bolile cardiovasculare si rezistenta la insulina. 


Comentarii